“Concert în memoria unui înger” – Eric Emmanuel Schmitt

      “Hmm… în primul rând recunosc că nu sunt tocmai o fană E.E Schmitt. Am mai citit “Oscar și tanti Roz” și am găsit un Oscar “prea modern”, ca să zic așa, pentru vârsta și chiar condiția sa. Preferam în cazul acesta mai degraba inocența copilăriei chiar dacă sună a clișeu. Cât despre prezenta, nu pot nici să afirm că ar fi o carte rea. Temele cuprinse în cele patru nuvele sunt moralizatoare dar faptul că autorul nu a reușit, în cazul meu, să îmi transmită sentimentele pe care le speram, mă determină să nu o numesc printre preferate dar totuși să o recomand, să o recomand celor care preferă un stil mai direct, fără o sensibilitate anume. 

“Pe podiumul destinat solistului nu este de ajuns să interpretezi corect, trebuie să interpretezi adevărat; în mod firesc.”

“Este nevoie de talent ca să începi o carieră, dar pentru a o desăvârși este nevoie de hotărâre, de ambiție și de o tenacitate furioasă.”

“Valoarea adversarilor conferă valoare unei competiții și premiului obținut.”

“Orice om este responsabil față de alt om, față de fratele lui, față de ceilalți.”

“Când devenim cei care trebuie să fim? În tinerețe sau mai târziu? În adolescență suntem în mare măsură creați, în ciuda temeperamentului și a inteligenței, de educație, de mediu, de părinți; adulți ne creăm, pe noi înșine prin alegerile pe care le facem.”

“De când oamenii nu mai cred în Dumnezeu sunt dispuși să creadă în orice! Astrologie, numerologie, practici New Age, renașterea sfinților. Să profităm.”

“Prima dragoste, ultima dragoste” – Romain Gary

      Mi-a plăcut mult Romain Gary. Stilul său, combinația inedită între seriozitate și umor. A fost un roman care m-a binedispus, cel puțin în prima parte, deși subiectul în sine poate fi privit și ca o reflecție psihologică. În linii mari, este vorba despre copilaria autorului, copilărie care și-o petrece alături doar de mamă, tatăl părăsindu-l, o mamă ușor posesivă care își creează o imagine ușor denaturată asupra capacităților și talentelor fiului. Astfel că aceasta îl vede viitor ambasador al Franței, scriitor de succes sau în cel mai înalt grad în aviație. Iar toate aceste așteptări deopotrivă motivează și creează presiune, nu de multe ori în sufletul autorului ducându-se o luptă interioară între datoria față de mamă, de a nu o dezamăgi și propriile aspirații.

      Un roman de 5 stele pe care îl recomand și cu siguranță voi căuta sa-i citesc și restul cărților!

 

“… aveam să optez într-o bună zi pentru literatură, care mi se părea ultimul refugiu pe-acest pământ pentru toți care nu știu încotro s-o apuce.”

“Viața e plină de ocazii pierdute.”

“Ce vrea femeia vrea și Dumnezeu.”

“De multă vreme nu mă mai tem de ridicol; știu astăzi că omul e ceva ce nu poate fi ridiculizat.”

“… dacă e un lucru pe lumea asta care nu-mi place, acela e faptul de-a lua oamenilor speranța.”

“… fericirea e un lucru accesibil, e pus și simplu de ajuns să-ți găsești adevărata vocație și să te dăruiești celor ce-ți plac până la completa uitare de sine.”

“Umorul este o declarație de demnitate, o afirmare a superiorității omului față de ceea ce i se întâmplă.”

“Oamenii, cu cât sunt mai mult uneltele nedreptății, cu atât îmi apar ca victime ale ei.”

“Există întotdeauna în mine ceva care continuă să zâmbească.”

“Un artist adevărat nu se lasă învins de materialul său, caută să impună materiei brute inspirația sa, încearcă să de-a magmei o formă, un sens o expresie.”